Fainarea vitei de vie - Tratamente si recomandari

Fainarea vitei de vie, cauzata de Erysiphe (Uncinula) necator, reprezinta o problema deosebit de semnificativa pentru cele mai prestigioase podgorii din tara. In unele cazuri, frecventa atacului poate atinge proportii alarmante, ajungand pana la 60 (80) - 100% in parcelele care nu sunt tratate corespunzator sau deloc. In anii secetosi, impactul devastator al fainarii depaseste cu mult daunele cauzate de alte boli, cum ar fi mana (Plasmopara viticola).

 

Care sunt simptomele acestei boli? 

 

Fainarea afecteaza toate organele verzi ale vitei de vie. Pe frunze se observa formarea unei pasle fine, alba-cenusii, care devine pulverulenta la maturitatea conidiilor. Tesuturile afectate se brunifica, iar frunzele se rasucesc catre partea superioara. 

 

Lastarii afectati prezinta o brunificare in zona atacata si nu se dezvolta in mod normal. In parcelele care au suferit un atac in anii precedenti, simptomele fainarii apar devreme, acoperind ciorchinii si florile, care la randul lor se brunifica si se usuca. La sfarsitul sezonului vegetativ, in anumite conditii, in pasla miceliana se formeaza cleistoteci negricioase, reprezentand structurile reproductive ale ciupercii.

 

Boabele de struguri afectate prezinta o pielita brunificata, care se crapa, iar mustul se scurge, devenind semintele vizibile. Ciorchinii puternic afectati devin complet uscati. In cazul strugurilor afectati care intra in parga, fisurile aparute in pielita permit infectii cu alte microorganisme, cum ar fi Botrytis, conducand la putrezirea boabelor. In parcelele cu atac intens de fainare, se poate sesiza un miros de mucegai sau de peste usor alterat.


 

Detectarea timpurie a bolii este dificila in zonele cu mult praf in atmosfera, deoarece acesta se depune pe plante, ascunzand atacul de fainare. Astfel, boala este observata abia cand boabele sunt deja afectate si pielita incepe sa se crape.

 

Din parcelele cu atac puternic de fainare se obtin cantitati mici de must, deoarece lichidul este absorbit de ciorchinii uscati. In plus, vinul obtinut nu este adecvat pentru invechire si imbuteliere, deoarece poate aparea casarea bruna sau alte probleme. 

 

Cum se transmite fainarea vitei de vie?

 

Agentul patogen responsabil de fainarea vitei de vie este Erysiphe (Uncinula) necator f.c Oidium tuckeri, un fungi din clasa Ascomycetes.

 

Morfologia acestui agent patogen este definita astfel:

 

Conidioforii sunt structuri scurte, simple si geniculate. Aceste formatiuni sunt responsabile pentru producerea si sustinerea conidiilor, structuri asexuate care contribuie la raspandirea bolii. Conidiile sunt dispuse in lanturi scurte, avand forma cilindrica sau ovoidala si sunt lipsite de culoare.

 

Cleistotecii reprezinta forma de iernare a ciupercii si sunt sferice sau globuloase, de culoare bruna. Aceste structuri sunt poliasce, cu apendici lungi si rasuciti la varf, dispusi ecuatorial.

 

Transmiterea in anul urmator are loc in special prin intermediul miceliului care se localizeaza in muguri sau la suprafata lastarilor deja infectati. Acest miceliu reprezinta o sursa importanta de infectie pentru urmatorul sezon vegetativ.

 

Intr-o masura mai mica, raspandirea poate fi asigurata si de ascele si ascosporii din cleistotecii, care sunt structuri de reproducere asexuata ale ciupercii. Aceste structuri pot juca un rol in infectia vitei de vie, dar contributia lor la raspandirea bolii poate fi mai redusa comparativ cu miceliul.

 

Aceste detalii morfologice si de transmitere prezinta o importanta deosebita pentru intelegerea biologiei si a modului de combatere a bolii in cadrul culturilor viticole. Cunoasterea acestor aspecte permite elaborarea unor strategii eficiente de protectie a vitei de vie impotriva fainarii, contribuind astfel la mentinerea sanatatii si productivitatii vitei de vie in podgorii.

 

Care sunt factorii de risc pentru instalarea bolii?

 

Factorii de risc sunt reprezentati de conditiile de mediu si practicile agricole care favorizeaza dezvoltarea si raspandirea fainarii vitei de vie. Acesti factori sunt esentiali in evaluarea si gestionarea riscului de infectie, contribuind la elaborarea strategiilor de combatere a bolii.

 

Printre factorii de risc se numara:

 

  • Temperatura. Temperatura joaca un rol important in dezvoltarea ciupercii Erysiphe (Uncinula) necator. Desi ciuperca poate supravietui intr-o gama larga de temperaturi, intre 7-8°C si 29-30°C, temperatura optima pentru cresterea si raspandirea sa este in jur de 22°C. Variatiile de temperatura pot influenta ritmul de crestere al bolii si pot afecta severitatea infectiei.
  • Umiditatea relativa. Umiditatea relativa a aerului este un alt factor important in dezvoltarea fainarii vitei de vie. Desi umiditatea relativa optima este cuprinsa intre 70-75%, ciuperca se dezvolta bine si in conditii mai putin favorabile, intre 50 si 80%. 
  • Excesul de azot. Un alt factor de risc este prezenta excesiva de azot in sol. Azotul in exces poate stimula cresterea excesiva a plantei, facand-o mai vulnerabila la infectii fungice, inclusiv la fainarea vitei de vie. Controlul nivelului de azot din sol prin practici agricole adecvate poate contribui la reducerea susceptibilitatii plantelor la infectie.
  • Vegetatia luxurianta, imburuienarea, baltirea apei la suprafata solului. Aceste practici agricole sau conditii de mediu favorizeaza acumularea de umiditate si reducerea circulatiei aerului in plantatiile viticole. Aceste conditii sunt favorabile pentru dezvoltarea ciupercii si pot intensifica raspandirea bolii. Prin urmare, intretinerea unei vegetatii moderate, eliminarea buruienilor si imbunatatirea drenajului solului sunt aspecte importante in reducerea riscului de infectie cu fainare.
Cum putem proteja vita de vie impotriva fainarii?

 

Anumite masuri de protectie trebuie intreprinse in lupta impotriva fainarii vitei de vie, pentru a mentine sanatatea vitei de vie si pentru a reduce pierderile de productie. Aceste elemente includ atat masuri preventive, cat si tratamente curative, care sunt aplicate in mod corespunzator pentru a controla si a limita raspandirea bolii.

 

Astfel, se recomanda: 

 

  • Evidenta clara a parcelelor afectate in anul precedent. Un prim pas important in protectia vitei de vie impotriva fainarii este identificarea clara a parcelelor care au fost afectate de boala in anii anteriori. Acest lucru va va permite sa gestionati evolutia bolii in mod eficient si sa aplicati masuri de protectie adecvate in timp util.
  • Inlaturarea portiunilor de lastari afectati in timpul taierilor. Atat in toamna, cat si in primavara, in timpul taierilor de usurare, este important sa se inlature portiunile de lastari care prezinta semne de infectie. Aceasta masura ajuta la eliminarea surselor de infectie si la reducerea riscului de raspandire a bolii in plantatie.
  • Supravegherea atenta a parcelor neprecedent afectate. Parcelele care nu au prezentat atac de fainare in anii precedenti trebuie sa fie supravegheate cu atentie. In cazul aparitiei bolii, trebuie sa se inceapa tratamentele de combatere imediat, pentru a preveni raspandirea acesteia si pentru a proteja recolta.
  • Masuri generale de prevenire. In toate parcelele, este important sa se aplice masuri generale de prevenire, cum ar fi fertilizarea echilibrata, rarirea lastarilor, copilitul, legatul, carnitul si defolierea in zona ciorchinilor. Aceste practici contribuie la imbunatatirea conditiilor de crestere a plantelor si la reducerea vulnerabilitatii acestora la infectii fungice.
  • Protectia chimica cu fungicide. Una dintre cele mai eficiente metode de protectie impotriva fainarii vitei de vie este utilizarea fungicidelor. Fungicidele din diferite grupe chimice sunt aplicate conform unui program de tratament adecvat, care poate varia in functie de stadiul de dezvoltare a bolii si de conditiile climatice. Aceste tratamente chimice sunt fundamentale pentru controlul si reducerea infectiilor cu fainare si pentru protejarea sanatatii culturilor.
 
Fungicide recomandate:

 

Ca sa ai cele mai bune rezultate, poti folosi si:

 

 
Concluzie

 

In concluzie, fainarea vitei de vie, cauzata de ciuperca Erysiphe (Uncinula) necator reprezinta o amenintare semnificativa pentru productia viticola, afectand grav recoltele in cele mai prestigioase podgorii ale tarii. Simptomele bolii sunt vizibile pe toate organele verzi ale plantei si pot compromite calitatea strugurilor si a vinului. 

 

Factorii de risc, precum temperaturile optime si umiditatea ridicata, contribuie la extinderea bolii. Pentru protejarea vitei de vie, este esentiala adoptarea unor masuri preventive si curative, precum identificarea clara a parcelelor afectate, inlaturarea lastarilor afectati si aplicarea tratamentelor chimice corespunzatoare. Prin intelegerea si gestionarea acestor aspect se poate reduce impactul fainarii si se va putea asigura sanatatea si productivitatea vitei de vie. 

 

Observatii
 
  • Este indicat sa cititi cu atentie eticheta si sa respectati intocmai recomandarile producatorului, inainte de a utiliza produsele!  
  • Folosirea neconforma a acestor produse absolva producatorul si distribuitorul de orice responsabilitate.

Echipa Expertilor Agrii sta la dispozitia dumneavoastra pentru a va oferi consultanta personalizata, recomandari si produse specializate. Va invitam sa ne contactati pentru a va sprijini in obtinerea unor rezultate optime!