Viermii sarma (Agriotes spp.), cunoscuti sub denumirea populara de gandaci pocnitori, sunt insecte raspandite pe intreg teritoriul tarii, intalnindu-se in aproape toate regiunile. Cele mai frecvente specii care pot fi intalnite sunt Agriotes ustulatus si Agriotes obscurus. Acesti gandaci prefera in mod special solurile podzolice, lacoviste si luncile raurilor, unde conditiile de umiditate si tipul de sol favorizeaza dezvoltarea lor.
Gandacii pocnitori fac parte din ordinul Coleoptera si din familia Elateridae.
Adultii au un corp alungit, cu o culoare care variaza de la brun-inchis la negru si masoara intre 7 si 10 mm. Elitrele sunt dotate cu numeroase puncte dispuse in linii longitudinale, iar pronotul este mai lat decat lung.
Larvele, cunoscute popular sub denumirea de viermi sarma, au un corp cilindric si alungit, acoperit cu un tegument robust, chitinizat, de culoare galben-castanie.
Care este biologia si ecologia viermilor sarma?
Gandacii pocnitori ierneaza in sol in stadii diferite de dezvoltare, atat ca larve de diverse varste, cat si ca adulti. Acestia au o generatie la 4-5 ani. Adultii ies la suprafata primavara, de obicei in prima jumatate a lunii mai, si depun oua in sol, fie izolat, fie in grupuri mici de 3-5 oua. Ouale sunt plasate la o adancime de 1-5 cm si sunt extrem de sensibile la uscaciune; ele pot muri daca solul in care sunt depuse se usuca.
Larvele incep sa eclozeze in luna iulie si, de la aparitie, dezvoltarea lor se intinde pe o perioada de 3-4 ani. Aceasta lunga perioada de dezvoltare reflecta adaptarea lor la conditiile de mediu si contribuie la complexitatea ciclului de viata al gandacilor pocnitori.
Care sunt semnele atacului?
Adultii gandacilor pocnitori nu cauzeaza pagube directe, deoarece se hranesc in principal cu insecte mici, rame si inflorescentele plantelor, fie ca sunt cultivate sau spontane, precum si cu boabe de cereale aflate in germinatie. In schimb, larvele acestora sunt polifage si pot provoca daune semnificative plantelor de cultura.
Larvele ataca o gama larga de plante, inclusiv cereale (cum ar fi porumbul, graul si orzul), floarea-soarelui, sfecla, cartofii si diverse legume (precum varza, morcovul si rosiile). Ele se hranesc cu semintele aflate in faza de germinatie, cu partile subterane ale plantelor sau chiar cu coletul acestora.
Semnele atacului includ frunzele ingalbenite si uscate ale plantelor, in special in stadiile incipiente ale vegetatiei. Pagubele sunt deosebit de grave in pepiniere, viile si livezile tinere, unde atacul viermilor sarma poate compromite sever dezvoltarea plantelor. Impactul lor asupra plantelor se manifesta prin deteriorarea semnificativa a semintelor si a sistemului radicular, ceea ce duce la scaderea semnificativa a recoltei si la afectarea starii generale a culturilor.
Cum putem proteja culturile de atacul viermilor sarma?
Metodele profilactice sunt foarte importante pentru prevenirea atacului si pentru reducerea populatiilor de viermi sarma. Printre masurile agrotehnice se numara:
- Aratura de vara si de toamna. Este important sa se efectueze aratura imediat dupa recoltarea culturilor. Aceasta practica contribuie semnificativ la reducerea populatiilor de viermi sarma prin perturbarea habitatului lor si expunerea larvelor la conditii nefavorabile.
- Aplicarea ingrasamintelor minerale. Ingrasamintele minerale au un efect nociv asupra larvelor de viermi sarma. Utilizarea acestora poate ajuta la scaderea populatiilor de daunatori si la imbunatatirea sanatatii solului.
- Amendarea cu calciu a solurilor podzolice. Solurile podzolice pot fi amendate cu calciu pentru a imbunatati structura si pH-ul acestora, facandu-le mai putin favorabile pentru dezvoltarea viermilor sarma.
- Drenarea terenurilor umede. Terenurile cu umiditate ridicata trebuie drenate pentru a reduce conditiile favorabile dezvoltarii larvelor. Acest lucru ajuta la prevenirea infestarilor.
- Cultivarea plantelor mai putin atractive pentru larve. Pe terenurile infestate, se recomanda cultivarea unor plante care sunt mai putin atacate de larve, cum ar fi mazarea, inul, fasolea, bobul, lintea, rapita si coriandrul. Aceste plante pot reduce atractivitatea terenului pentru viermii sarma.
- Monitorizarea densitatii populatiei. Se estimeaza ca densitatea maxima tolerabila (PED) a viermilor sarma variaza intre 1 si 5 larve/m². Monitorizarea atenta a populatiilor si aplicarea de masuri adecvate de control poate preveni pagubele semnificative.
Combatere
Pentru combaterea viermilor sarma, se recomanda aplicarea tratamentelor specifice cu insecticide granulate pe solul destinate culturilor, aplicate conform recomandarilor de pe eticheta, in cadrul culturilor omologate. Aceasta masura ajuta la controlul populatiilor de viermi sarma inainte de a deveni o problema majora.
Produse recomandate:
Prin adoptarea acestor masuri preventive si de combatere, se poate reduce semnificativ impactul viermilor sarma asupra culturilor si se poate asigura o gestionare eficienta a acestor daunatori.
Concluzie
In concluzie, viermii sarma, cunoscuti si sub denumirea de gandaci pocnitori, sunt insecte daunatoare care afecteaza in principal culturile de cereale, legume si plante oleaginoase. Adultii nu provoaca pagube directe, dar larvele lor pot cauza distrugeri semnificative prin atacarea semintelor si a partilor subterane ale plantelor.
Pentru a proteja culturile, este esential sa se aplice masuri preventive precum aratura regulata, utilizarea ingrasamintelor minerale, amendarea solurilor si drenarea terenurilor umede. Monitorizarea atenta a populatiilor si aplicarea tratamentelor cu insecticide pot contribui, de asemenea, la reducerea impactului acestora.
Observatii
- Este indicat sa cititi cu atentie eticheta si sa respectati intocmai recomandarile producatorului, inainte de a utiliza produsele!
- Folosirea neconforma a acestor produse absolva producatorul si distribuitorul de orice responsabilitate.
Echipa Expertilor Agrii sta la dispozitia dumneavoastra pentru a va oferi consultanta personalizata, recomandari si produse specializate. Va invitam sa ne contactati pentru a va sprijini in obtinerea unor rezultate optime!