Limaxul cenusiu, cunoscut stiintific sub denumirea Deroceras agreste (sinonim Agriolimax agreste, Agriolimax agrestis), este o specie de melc fara cochilie, care este adesea intalnita in diverse regiuni geografice din tara noastra, in special in zonele de campie si de munte. Acest limax are o distributie larga si este prezent in habitate variate, adaptandu-se atat conditiilor de altitudine mai joasa, caracteristice campiilor, cat si celor de altitudine mai mare, specifice regiunilor montane.
Specia se distinge prin culoarea sa caracteristica, de obicei cenusie, si prin capacitatea de a trai in diverse medii, de la gradini si terenuri agricole, pana la paduri si alte ecosisteme naturale. Limaxul cenusiu joaca un rol important in ecosistemele locale, fiind un component al lantului trofic, dar poate deveni si un daunator in agricultura, afectand diverse culturi prin consumul plantelor.
Care este biologia si ecologia limaxului cenusiu?
Adultul are un corp alungit, cu dimensiuni ce variaza intre 40 si 60 mm in lungime si 4-5 mm in latime, cu partea posterioara ingustata. Culoarea sa poate varia de la alb-galbui pana la brun-roscat, fiind adesea marcat de pete si dungi intunecate, distribuite neregulat pe suprafata corpului. Acesta este adesea intalnit in gradini de legume si flori, in livezi si alte locuri cu umiditate ridicata, in special pe terenuri irigate.
Iarna, limacsii ierneaza sub forma de oua, iar mai rar ca adulti. Acestia ies din adaposturile de hibernare, de obicei in prima jumatate a lunii mai, cand temperatura medie zilnica ajunge la 8-10°C. Ouale sunt depuse in grupuri de 20-30, plasate sub bulgari de pamant, in frunzis, sub muschi sau la o mica adancime in sol, iar in sere, adesea sub ghivece. Intr-un an poate dezvolta 2-3 generatii.
Larvele, asemanatoare cu adultii, au o culoare cenusiu-galbuie, dar sunt mai mici ca dimensiune si inca imature sexual. Ouale au o forma sferica, cu o textura gelatinoasa si sunt complet transparente.
O caracteristica distinctiva a limaxului cenusiu este secretia de mucus laptos atunci cand este deranjat, ceea ce il diferentiaza de alte specii care produc mucus transparent.
Asadar, printre aspectele cheie ale biologiei acestui daunator se numara faptul ca:
- Exemplarele de limax cenusiu sunt hermafrodite, avand organe de reproducere atat masculine, cat si feminine pe acelasi individ.
- Aceste melci pot ajunge la o varsta de 9-13 luni si, de-a lungul vietii, depun intre 300 si 500 de oua.
- Unele exemplare incep viata ca masculi, devin apoi hermafrodite si, in cele din urma, pot deveni doar femele.
- Anumite specii de limax au capacitatea de a se autofertiliza, producand urmasi viabili fara imperechere.
- Ouale sunt rezistente la frig si uscaciune, ceea ce permite iernarea acestora in sol, la o adancime de 20-30 cm.
- Limaxul cenusiu traieste in camp, gradini si parcuri.
- Exemplarele de Limax agrestis sunt active pe timp de noapte si uneori ziua, in special in perioadele ploioase.
- Ziua, limaxul cenusiu se adaposteste in sol pentru a se proteja de uscaciune si de razele solare, preferand locurile umede si umbrite.
- Atacul limaxului cenusiu este mai agresiv in anii cu ierni blande, primaveri calduroase cu precipitatii, veri umede si racoroase, si in culturile unde solul nu este mobilizat prin sapat sau arat.
Care sunt semnele atacului?
Este o specie polifaga, ceea ce inseamna ca ataca o gama larga de plante, atat cultivate, cat si spontane. Printre acestea se numara plante legumicole, flori, vita de vie, pomi si arbusti fructiferi, plante leguminoase, cereale si multe altele. Pagubele provocate sunt deosebit de semnificative in sere si in gradinile de legume si flori, unde conditiile sunt ideale pentru proliferarea melcilor.
Printre plantele preferate de limax se numara varza, conopida, salata, castravetii, dovleceii si morcovii. Frunzele plantelor atacate prezinta perforatii de diverse forme si dimensiuni, ceea ce le afecteaza grav sanatatea si productivitatea. De asemenea, in radacini se formeaza cavitati adanci, cauzate de activitatea acestora. Partile atacate sunt adesea acoperite cu un strat de mucus alb-lucitor, lasat de melci in urma deplasarii lor. Acest mucus nu doar ca este inestetic, dar contribuie si la compromiterea calitatii recoltelor, fiind un semn clar al infestarii.
Cum putem proteja culturile de atacul limacsilor?
Ca si masuri preventive se recomanda:
- Aratura sau sapatul la cazma, efectuat inca din toamna. O practica importanta pentru prevenirea infestarii cu limaxul cenusiu este mobilizarea solului prin aratura sau sapat la cazma, realizata inca din toamna. Aceasta activitate perturba habitatele in care acestia se pot ascunde si ii expune conditiilor nefavorabile din timpul iernii, reducand astfel populatia de limacsi pentru sezonul urmator.
- Lucrarile repetate ale solului – prasila (sapatul periodic). Pe parcursul sezonului de crestere, efectuarea unor lucrari periodice ale solului, cum ar fi prasila, contribuie la mentinerea unui mediu ostil pentru limacsi. Sapatul frecvent al solului reduce umiditatea la suprafata, distruge eventualele oua si perturba rutele de deplasare si adaposturile acestora.
- Respectarea unei densitati optime de plante. Plantarea la o densitate corespunzatoare este si ea importanta. Evitarea aglomerarii plantelor in gradina sau pe campuri ajuta la reducerea umiditatii intre plante, un factor care favorizeaza proliferarea limacsilor. Asigurarea unui spatiu adecvat intre plante contribuie la o mai buna circulatie a aerului, descurajand astfel aparitia conditiilor favorabile pentru limax.
- Strangerea manuala a limacsilor. In zilele ploioase sau in perioadele cu umiditate ridicata, cand melcii sunt mai activi si mai usor de observat, se recomanda strangerea manuala a acestora de pe plante. Aceasta masura, desi laborioasa, poate fi eficienta in reducerea populatiei de limacsi, in special in gradinile de dimensiuni mai mici sau in culturile sensibile.
Combatere
Aplicarea de produse specifice pentru combaterea limacsilor – moluscocide. In cazul in care populatia de limacsi devine problematica, aplicarea de moluscocide este o masura eficienta de combatere. Aceste produse, disponibile sub forma de momeala special conceputa pentru limacsi/melci, contin substante care atrag si ii elimina. Aplicarea moluscocidelor trebuie facuta conform instructiunilor, pentru a maximiza eficienta si a reduce impactul asupra altor organisme din gradina sau camp.
Produse recomandate:
Concluzie
In concluzie, Limaxul cenusiu (Deroceras agreste) este un melc fara cochilie, adaptabil la diverse habitate din tara, inclusiv gradini si terenuri agricole. Acest daunator poate provoca pagube semnificative plantelor, mai ales in conditii umede. Masurile preventive includ aratura si sapatul solului, respectarea densitatii optime a plantelor si strangerea manuala a melcilor. In caz de infestare severa, utilizarea moluscocidelor este recomandata pentru protejarea culturilor.
Observatii
- Este indicat sa cititi cu atentie eticheta si sa respectati intocmai recomandarile producatorului, inainte de a utiliza produsele!
- Folosirea neconforma a acestor produse absolva producatorul si distribuitorul de orice responsabilitate.
Echipa Expertilor Agrii sta la dispozitia dumneavoastra pentru a va oferi consultanta personalizata, recomandari si produse specializate. Va invitam sa ne contactati pentru a va sprijini in obtinerea unor rezultate optime!