Butasirea: metoda eficienta de inmultire pentru plantele tale

Butasirea este o metoda de inmultire vegetativa a plantelor care implica prelevarea si cultivarea unor fragmente mici dintr-o planta-mama pentru a obtine noi plante identice genetic. Aceasta tehnica este folosita in principal pentru inmultirea plantelor perene, arbustilor, arborilor si a altor specii cu tulpini lemnificate sau semilemnificate.

Procesul incepe prin selectarea unei plante mature si sanatoase, cunoscuta sub numele de planta-mama, din care se preleveaza fragmente specifice, numite butasi. Acesti butasi pot fi portiuni de tulpina, frunze sau muguri.

Butasirea poate fi realizata in diverse moduri, inclusiv prin inradacinarea butasilor intr-un substrat special sau in apa. Aceasta tehnica ofera avantaje semnificative in comparatie cu alte metode de inmultire, cum ar fi inmultirea prin seminte sau altoirea, deoarece permite pastrarea trasaturilor genetice specifice ale plantei-mama.

Exista mai multe tipuri de butasi utilizati in procesul de butasire, iar alegerea depinde adesea de planta pe care dorim sa o inmultim si momentul in care se efectueaza inmultirea. Butasii pot fi impartiti in trei categorii principale:

• butasi erbacei;
• butasi semilemnificati;
• butasi lemnificati;

Butasi erbacei

Butasii erbacei sunt portiuni de tulpina sau ramura prelevate de la plante erbacee, caracterizate prin tesut moale, suculent si lipsa lemnului in dezvoltare. Acesti butasi sunt adesea utilizati in procesul de butasire pentru a obtine plante noi. Plantele erbacee includ o varietate larga de specii, cum ar fi plante perene, plante aromatice si legume.

Butasii erbacei sunt reprezentati de varfurile tinere de crestere, fiind recoltati in perioadele de crestere activa a plantelor, primavara, si sunt mai predispusi la inradacinarea rapida comparativ cu butasii lemnificati sau semilemnificati. Procesul de butasire cu butasi erbacei implica de obicei indepartarea unei portiuni de tulpina, eliminarea frunzelor inferioare si plasarea butasului intr-un mediu propice pentru inradacinare, facilitand astfel inmultirea plantelor dorite.

Printre plantele care se inmultesc prin intermediul butasilor erbacei se numara muscatele, crizantemele, begoniile, tradescantia, coleus, pilea etc. 

Butasi semilemnificati

Butasii semilemnificati sunt caracterizati de o tulpina care incepe sa se ingroase si sa devina mai rigida, dar pastreaza totusi o parte semisuculenta si flexibila. Aceasta faza de crestere este adesea observata in tulpinile unor plante aflate in perioada de crestere activa. De regula, acesti butasi se recolteaza de la jumatatea spre sfarsitul verii. 

Butasii semilemnificati sunt utilizati in procesul de butasire pentru a profita de avantajele ambelor categorii de butasi. Procesul de butasire cu butasi semilemnificati implica obtinerea de segmente de tulpina care prezinta atat caracteristici de lemn cat si de tesut verde si apoi plasarea lor in medii propice pentru inradacinare.

Printre plantele care se inmultesc prin intermediul butasilor semilemnificati se numara lavanda, Buddleja davidii, coniferele, ficus, diffenbachia, bougainvillea, croton etc.

Butasi lemnificati

Butasii lemnificati sunt ramuri sau tulpini de plante care au inceput sa se ingroase si sa dezvolte tesut lemnos. Procesul de butasire utilizand acest tip de butasi implica de obicei recoltarea de la plante in timpul perioadelor de repaus sau de incetinire a cresterii, cum ar fi toamna sau iarna.

Aceasta permite ca butasii sa fie intr-o stare de repaus vegetativ, ceea ce poate facilita inradacinarea. De asemenea, butasii lemnificati pot fi mai potriviti pentru anumite plante lemnoase care raspund mai bine la aceasta metoda de inmultire.

Printre plantele care se inmultesc prin intermediul butasilor lemnificati se numara magnoliile, trandafirii, rhododendronul, ilexul etc.

Dupa recoltare, butasii sunt tratati cu stimulatori de inradacinare pentru a stimula dezvoltarea sistemului radicular si apoi sunt plantati in substratul potrivit pentru a forma noi radacini. In timp, butasii dezvolta radacini proprii si se transforma in plante independente, pastrand caracteristicile genetice ale plantei-mama. Butasirea este o modalitate eficienta si economica de inmultire a plantelor, fiind utilizata in horticultura, silvicultura si in productia comerciala de plante ornamentale sau fructifere.

Procesul de butasire poate varia usor in functie de tipul de planta si de metoda, dar pasii generali pentru butasirea plantelor sunt:

Selectarea plantei-mama. Planta mama din care se vor preleva butasii trebuie sa fie sanatoasa, viguroasa si lipsita de boli sau daunatori.

Alegerea momentului potrivit. Stabileste momentul potrivit pentru recoltarea butasilor. Acest lucru poate varia in functie de specie si de metoda, dar, in general, butasii sunt recoltati in perioadele de crestere activa a plantei.

Prelevarea butasilor. Se recomanda taierea butasilor din planta-mama folosind un instrument ascutit si curat. Butasii pot consta in tulpini, ramuri sau frunze, in functie de specie.

Pregatirea butasilor. Taiati butasii in bucati de dimensiuni adecvate, de obicei intre 10 si 20 de centimetri lungime. Eliminati frunzele de pe portiunea inferioara a butasilor, pentru a evita putrezirea lor in contact cu apa sau substratul si pierderile de apa prin evapotranspiratie. De regula, in functie de planta de la care se recolteaza butasii, se pastreaza doua sau trei frunze mari si maxim 5 foarte mici (mai putin de 5 cm lungime). De asemenea, limbul foliar se taie la jumatate, pentru a limita pierderile de apa.

Utilizarea unui stimulator de inradacinare. Pentru a stimula formarea radacinilor, este indicata si utilizarea unui stimulator de inradacinare.

Plantarea butasilor. Plantarea butasilor trebuie sa se realizeze intr-un substrat potrivit pentru inradacinare, la o adancime potrivita.

Umiditatea. Este important sa se mentina un nivel constant de umiditate in jurul butasilor. Acestia se pot acoperi cu o punga de plastic transparenta pentru a crea un mediu umed si a stimula procesul de inradacinare.

Monitorizarea si ingrijirea. Este indicata monitorizarea constanta a butasilor, pentru a observa daca au inradacinat. Dupa ce butasii au dezvoltat radacini suficiente, pot fi transplantati in locul dorit.

Stimulatori de inradacinare recomandati: 

Care este diferenta dintre RADI STIM NR. 1 si RADI STIM NR. 2? 
 

RADI STIM NR. 1 si RADI STIM NR. 2 sunt doua biostimulatoare sub forma de pudra, ambele continand preparate bioactive nepericuloase, dar sunt destinate unor tipuri specifice de butasi pentru obtinerea celor mai bune rezultate.

RADI STIM NR. 1 este recomandat pentru butasii erbacei de flori si plante ornamentale, promitand o inradacinare mai eficienta si rapida. Acest biostimulator nu doar maximizeaza numarul de radacini per butas, ci si creste rezistenta plantelor la stresurile provocate de transplantare si factorii de mediu, inclusiv boli si infectii.

Pe de alta parte, RADI STIM NR. 2 este conceput pentru butasii lemnificati si semilemnificati de vita de vie, portaltoii de pomi fructiferi si plante ornamentale. Utilizand RADI STIM nr. 2, se asigura o prindere mai buna si mai rapida a radacinilor, insotita de o rezistenta sporita la stres si o absorbtie eficienta a nutrientilor si apei.

Ambele biostimulatoare contribuie la o crestere viguroasa a plantelor, adaptandu-se nevoilor specifice ale butasilor si conditiilor de dezvoltare.

Alte informatii utile:
 

• Palmierii si plantele din familia Cycadaceae nu se butasesc, deoarece tulpina lor nu are decat un singur mugure terminal.
• Ferigile care formeaza tufe de frunze si nu tulpini nu pot fi butasite;
• Desi butasirea asigura transmiterea trasaturilor plantei mama, marginile galbene la Sansevieria trifasciata 'laurentii' nu se pastreaza prin butasire, plantele obtinute fiind toate verzi.
• Printre plantele care pot forma radacini in apa se numara: coleus, iedera, fittonia, dieffenbachia, Ficus benjamina, potos, schefflera, violetele de Parma, Sansevieria, aglaonema, Begonia rex etc.
• In cazul butasirii in apa, se recomanda taierea butasului exact sub nod (partea usor ingrosata a tulpinii cu frunze si muguri) pentru ca acolo se formeaza cel mai usor radacinile. Eliminati frunzele inferioare (din partea de jos), astfel incat doar tulpina sa fie inmuiata in apa. In cazul frunzelor cu petiol, acesta trebuie taiat la 4-5 cm lungime.
• Butasirea ficusului doar dintr-o frunza nu este corecta, deoarece, aceasta va forma radacini, dar nu va creste intrucat, nu are niciun punct de crestere (mugure). Butasul de ficus trebuie sa contina minim un nod, de unde vor porni noile cresteri.  
• In cazul butasilor de ficus, frunzele se ruleaza si se leaga, pentru a reduce evapotranspiratia.
• Cactusii se pot inmulti prin butasire, insa, dupa prelevare, butasii trebuie lasati sa se usuce la aer liber 2-3 zile, timp in care formeaza pe partea taiata o pielita. Pe acest calus cicatricial apar radacinile. Ulterior, acestia se vor pune intr-un substrat potrivit pentru inradacinare.
• Coroana de frunze din varful unui fruct de ananas se poate butasi. Alegeti un fruct proaspat, a carui coroana de frunze nu prezinta semne de uscare. Taiati partea superioara a fructului la 2 cm sub tufa de frunze. Lasati taietura sa se usuce 24 de ore pentru a nu fi prea umeda si pentru a evita riscul putrezirii. Ulterior, puneti-o pe suprafata substratului, intr-un ghiveci, adancind usor partea superioara a fructului. Udati putin si acoperiti ghiveciul cu o folie de plastic transparent, sprijinita pe un ax de sarma, pentru a crea o ambianta calda si umeda. Amplasati ghiveciul sub o sursa de lumina.
• Butasirea poate fi adaptata la diferite tipuri de plante si conditii de mediu, optimizand procesul de inradacinare. Pentru plantele cu preferinte pentru umiditate ridicata, cum sunt ficusul si dieffenbachia, este recomandata acoperirea butasilor cu o folie transparenta pentru a mentine un microclimat umed, favorabil inradacinarii. In cazul cactusilor, butasii sunt lasati sa se usuce cateva zile inainte de plantare, permitand formarea unui calus protector pentru a evita putrezirea. Adaptabilitatea acestei tehnici o face potrivita pentru o varietate larga de specii, asigurand cresterea plantelor noi in diverse conditii.

Concluzie
 

In concluzie, butasirea este o metoda eficienta de inmultire vegetativa, constand in prelevarea si cultivarea fragmentelor selectate dintr-o planta-mama pentru a obtine noi plante cu aceleasi caracteristici genetice. Aceasta tehnica se aplica in special plantelor perene, arbustilor si arborilor cu tulpini lemnoase sau semilemnificate.

Procesul incepe prin recoltarea butasilor si poate fi realizat in diferite moduri, cum ar fi inradacinarea lor in substrat sau in apa. Utilizarea stimulatorilor de inradacinare, precum RADI STIM NR. 1 si RADI STIM NR. 2, contribuie la succesul procesului, asigurand o prindere eficienta si o crestere sanatoasa a noilor plante.

Observatii

• Este indicat sa cititi cu atentie eticheta si sa respectati intocmai recomandarile producatorului, inainte de a utiliza produsele!  
• Folosirea neconforma a acestor produse absolva producatorul si distribuitorul de orice responsabilitate.