Violete de Parma: ghid esential pentru ingrijire si inmultire de succes

Violetele de Parma sau violetele africane sunt unele dintre cele mai populare plante de interior datorita aspectului lor decorativ. Aceste plante compacte, care nu cresc mult in inaltime, infloresc de mai multe ori pe an si sunt disponibile intr-o varietate de forme si culori ale frunzelor. Ele se remarca printr-o rozeta de frunze groase si catifelate, iar florile asemanatoare violetelor apar deasupra frunzisului persistent (''vesnic verde'').

Conditii de mediu

Lumina. Violetele de Parma se dezvolta optim in lumina puternica, dar indirecta, fiind recomandat sa fie asezate intr-un loc ferit de razele directe ale soarelui, cum ar fi ferestrele cu expunere nordica sau vestica. Daca frunzele devin verde deschis, acestea primesc prea multa lumina, pe cand frunzele subtiri, de culoare verde inchis sau cresterea alungita indica faptul ca planta nu beneficiaza de suficienta lumina.

Substrat. Un substrat bine drenat este esential pentru violetele de Parma, intrucat, drenajul slab al substratului poate duce la putrezirea radacinilor si la aparitia simptomelor precum caderea frunzelor. Este important ca apa sa nu stagneze la nivelul radacinilor pentru o perioada indelungata, pentru a preveni aceste probleme.

Produse recomandate:

Temperatura si umiditate. Prefera conditii calde si umede, dezvoltandu-se optim la o temperatura de aproximativ 21 °C. Este important ca temperatura sa nu scada sub 15 °C, deoarece plantele pot fi afectate de frig. De asemenea, trebuie evitate curentii de aer, asa ca este recomandat sa fie pozitionate departe de ferestre sau usi unde se pot forma astfel de curenti. 

Lucrari de ingrijire

Udarea. Violetele de Parma necesita udare cu apa la temperatura camerei, mentinand substratul reavan. Este esential sa se evite contactul direct al apei cu frunzele pentru a preveni deteriorarea acestora, respectiv aparitia petelor. Se recomanda fie udarea direct in ghiveci, fara a stropi frunzele, turnand apa intr-un mic sant creat pe marginea ghiveciului, fie udarea prin capilaritate, turnand apa in farfuria ghiveciului si lasand planta sa absoarba apa timp de aproximativ 10 minute.

Dupa aceasta perioada, apa ramasa in farfurie trebuie eliminata pentru a evita ca planta sa stea in apa stagnanta, ceea ce poate provoca probleme la nivelul radacinilor.

Fertilizare. Pentru fertilizarea violetei africane, se recomanda utilizarea ingrasamintelor special concepute pentru plantele decorative cu flori. Este important sa se urmeze instructiunile de pe eticheta produsului utilizat pentru a asigura o administrare corecta si eficienta.

Produse recomandate:

Taieri. Este important sa indeparteze cu grija frunzele moarte, iar dupa ce florile isi incheie ciclul de inflorire, acestea trebuie taiate pentru a stimula ca planta sa ramana sanatoasa si sa infloreasca din nou. Aceasta practica ajuta la mentinerea unei plante viguroase si contribuie la promovarea unei noi perioade de inflorire.

Produse recomandate:

Schimbarea substratului si a pamantului (Transplantarea). Violetele de Parma se dezvolta mai bine atunci cand sunt intr-un ghiveci putin mai mic, insa, este important ca acestea sa nu fie inghesuite sau sa prezinte semne specifice a faptului ca ghiveciul a devenit neincapator (de exemplu, observarea radacinilor care au iesit prin orificiile de drenaj). Transplantarea se face doar atunci cand este absolut necesar, alegand un ghiveci cu o dimensiune mai mare si utilizand un substrat specific. 

Pentru a transplanta aceste plante, se recomanda sa se prinda planta in intregime, sa se ridice cu grija si sa se mute intr-un ghiveci mai mare, avand grija sa nu se deteriorizeze sistemul radicular. Planta trebuie sa fie asezata la acelasi nivel la care a fost plantata initial. 

Inmultire. Inmultirea violetei de Parma se poate realiza in mai multe moduri, dar metoda cea mai eficienta este divizarea tufelor. Acest proces implica desprinderea unui pui sau a unei portiuni de planta matura, care se poate face cu grija pentru a asigura un succes maxim in dezvoltarea noului exemplar. Aceasta tehnica este preferata deoarece permite obtinerea unor plante noi care sunt deja bine dezvoltate si pot continua sa creasca fara a necesita un interval lung de timp pentru adaptare. 

Alternativ, violetele de Parma pot fi inmultite prin butasi de frunze. Aceasta metoda presupune taierea unei frunze mature si plantarea acesteia direct in substrat sau plasarea ei intr-un pahar cu apa pana cand radacinile incep sa se formeze. Dupa ce radacinile sunt suficient de dezvoltate, butasul poate fi mutat intr-un ghiveci cu substrat adecvat. 

Daunatori si boli

Violetele africane, la fel ca toate plantele, pot fi afectate de daunatori si boli. Daunatorii frecventi includ acarienii, paduchii lanosi etc. 

Printre boli se numara afectiunile fungice, cum ar fi putregaiul cenusiu, insa si putregaiuri ce afecteaza radacina. Pentru a preveni aparitia acestor boli este important ca planta sa nu fie udata in exces si sa va asigurati ca lumina, fertilizarea si circulatia aerului sunt adecvate.

Alte informatii necesare

• Violetele de Parma, cunoscute stiintific sub numele de Saintpaulia, isi au originea in regiunile montane din estul Africii, in special in Tanzania si Kenya. Aceste plante au fost descoperite de catre germanul Baron Walter von Saint Paul-Illaire in anii 1890 si au fost aduse in Europa, unde au castigat rapid popularitate ca plante de interior.
• Violetele de Parma pot trai intre 20 si 50 de ani cu ingrijirea adecvata, ceea ce le face plante longevive. 
• Daca nu infloresc, aceasta poate fi din cauza insuficientei lumini sau a temperaturii si umiditatii necorespunzatoare. Este recomandat sa le amplasati intr-un loc cu lumina indirecta, dar puternica si sa mentineti temperatura la minimum 21°C.
• Violetele de Parma nu tolereaza apa pe frunze, care poate cauza pete. Pentru a evita acest lucru, se recomanda udarea plantei prin turnarea apei in farfurioara ghiveciului, apa fiind absorbita prin capilaritate. 
• Ingalbenirea frunzelor la violetele de Parma este adesea cauzata de umiditatea atmosferica scazuta sau de udarea necorespunzatoare.
• Decolorarea frunzelor poate fi provocata de expunerea directa la razele soarelui.
• Patarea frunzelor poate fi cauzata de udarea cu apa rece.
• Incretirea frunzelor este adesea rezultatul umiditatii atmosferice scazute si al udarii insuficiente.
• Pentru o crestere optima, se recomanda ruperea frunzelor bazale ale violetei africane.

Concluzie 

In concluzie, violetele de Parma sunt plante de interior populare datorita aspectului lor atragator si diversitatii de culori. Aceste plante compacte prefera lumina indirecta, un substrat bine drenat si conditii calde. Inmultirea se face eficient prin divizarea tufelor sau prin butasi de frunze. Este important sa se evite contactul apei cu frunzele si sa se monitorizeze semnele de stres pentru o ingrijire optima. 

Observatii
 

• Este indicat sa cititi cu atentie eticheta si sa respectati intocmai recomandarile producatorului, inainte de a utiliza produsele!  
• Folosirea neconforma a acestor produse absolva producatorul si distribuitorul de orice responsabilitate.