Paianjenul rosu al pomilor - tratamente si recomandari

Paianjenul rosu al pomilor, cunoscut sub denumirea stiintifica Panonychus ulmi, face parte din clasa Arachnida si subclasa Acari, fiind un membru al familiei Tetranychidae. Acesta este o specie polifaga, regasita in toate regiunile pomicole din tara, atacand o varietate de specii de pomi fructiferi. Sub denumire populara, este cunoscut ca paianjenul rosu al pomilor, paianjenul rosu al marului sau al vitei de vie.

Femela are corpul oval, cu partea dorsala bombata si partea ventrala plata, avand o lungime cuprinsa intre 0,33 mm si 0,54 mm si o latime de 0,22 mm pana la 0,39 mm. La eclozare, corpul este brun, dar devine rosu-visiniu dupa cateva zile. Pe partea dorsala se disting peri lungi, dispusi pe tuberculi albiciosi in randuri perpendiculare. Picioarele anterioare masoara intre 0,16 si 0,25 mm.

Masculul, de dimensiuni mai mici, are o lungime cuprinsa intre 0,32 mm si 0,40 mm si o forma ovoida, cu partea posterioara alungita, fiind mai ingust decat femela. Culoarea sa variaza intre galben-portocaliu si galben-verzui.

Ouale sunt usor turtite si sferice. Femela depune doua tipuri de oua: cele de vara, din care larvele eclozeaza in acelasi an, au culoarea alb-galbui la inceput si devin brun-rosiatice spre final. Acestea sunt depuse pe partea inferioara a frunzelor. Ouale de iarna, de culoare rosu-carmin, prezinta un pedicel fin si sunt asezate pe scoarta pomilor.

Larvele au o forma ovoida. Cele eclozate din ouale de iarna sunt rosu-portocalii, iar cele din ouale de vara variaza intre galben-portocaliu si rosu deschis.

Care este biologia si ecologia paianjenului rosu al pomilor?

Acarianul rosu al pomilor (Panonychus ulmi) este un daunator polifag, cunoscut pentru capacitatea sa de a afecta diverse specii pomicole. Femelele, care ajung la o lungime de 0,4 mm, au un corp oval de culoare rosu-inchis, in timp ce masculii, desi mai mici, prezinta o forma similara. Ouale acestui acarian difera in functie de sezon: ouale de iarna, sferice si de culoare portocaliu-rosiatica, au un diametru de 0,15 mm, in timp ce ouale de vara sunt alb-translucide si sunt depuse pe partea inferioara a frunzelor.

Acarianul ierneaza in stadiul de ou pe scoarta pomilor, in crapaturile ramurilor de schelet si pe plagi. In cazul unei infestari severe, suprafata acoperita de oua devine compacta si de culoare rosu-carmin. Eclozarea oualor de iarna incepe treptat cand temperaturile depasesc 9°C, de obicei odata cu dezmugurirea pomilor, in luna aprilie. Prima generatie de larve apare in aceasta perioada, in timp ce urmatoarele generatii se dezvolta pana in lunile de toamna, intre mai si octombrie.

Pe parcursul unui an, Panonychus ulmi poate avea intre 5 si 6 generatii, in functie de conditiile climatice, in special de temperatura. Dezvoltarea optima a acestui acarian are loc la temperaturi de 23-25°C si la o umiditate relativa de 50-70%. Ouale de vara sunt depuse in lunile calde pe partea inferioara a frunzelor, iar ouale de iarna incep sa fie depuse din a doua jumatate a lunii august, continuand pana in noiembrie, fiind gasite pe scoarta pomilor.

Larvele care eclozeaza din ouale de iarna migreaza spre muguri si frunze tinere, unde se hranesc si se dezvolta. Aceste larve sunt mici, cu o dimensiune de aproximativ 0,17 mm, si au o culoare rosu-portocalie sau galbena, in functie de sezon. Pe parcursul dezvoltarii, se regasesc atat pe spatele frunzelor, cat si pe inflorescente, unde contribuie la deteriorarea pomilor, in special in perioada de vegetatie.

Care sunt semnele atacului?

Plantele atacate de acarianul rosu al pomilor (Panonychus ulmi) includ o gama larga de specii lemnoase, printre care pomi fructiferi precum marul, parul, prunul, ciresul, visinul, piersicul, gutuiul si nucul. De asemenea, acest daunator afecteaza vita de vie, trandafirii, arborii si arbustii ornamentali, dar si arborii forestieri, cum ar fi ulmul, teiul, salcia, plopul si stejarul. Asadar, Panonychus ulmi este o specie polifaga, ceea ce inseamna ca se hraneste cu diverse tipuri de plante, provocand daune semnificative in livezi, gradini si alte spatii verzi.

Semnele atacului apar, de obicei, pe frunze, unde adultii si larvele colonizeaza partea inferioara, intepand si hranindu-se cu sucul celular. La locul intepaturilor se formeaza pete mici alb-brunii, care, pe masura ce atacul avanseaza, se extind si capata o nuanta alb-argintie sau alb-rosiatica, dand frunzelor un aspect de bronz.

In cazurile severe, intreaga frunza se decoloreaza, se usuca si cade. Atacul repetat, pe parcursul mai multor ani, poate slabi pomii, afectand calitatea lemnului, productia si fructele. Acarienii, alaturi de afide, joaca un rol important in transmiterea virusurilor la plante.

Paianjenul rosu prefera zonele din jurul nervurilor frunzelor, insa in cazurile de infestare masiva poate acoperi intreaga frunza. In perioada de vegetatie, prezenta acestuia se poate observa prin mici puncte rosii mobile pe dosul frunzelor, iar daca sunt apasate, frunza va lasa o pata rosiatica. In timpul repausului vegetativ, ouale de iarna, de culoare rosu-carmin, se depun pe ramurile pomilor, fiind vizibile cu ochiul liber sau cu ajutorul unei lupe.

Cum putem proteja pomii de atacul acestui daunator?

Tratamentele impotriva paianjenului rosu comun sunt foarte importante pentru mentinerea sanatatii pomilor si se desfasoara atat in perioada de repaus vegetativ (''stropiri de iarna''), cat si in timpul vegetatiei. Tratamentele de iarna au loc dupa caderea frunzelor, din toamna pana in primavara, inainte de umflarea mugurilor.

Acestea sunt importante pentru reducerea populatiei de acarieni, avand in vedere ca paianjenul rosu comun ierneaza sub forma de ou pe scoarta pomilor. Asadar, in timpul repausului vegetativ, se vor aplica tratamentele cu ulei horticol, pentru a reduce intesitatea atacului din primavara.

Ulei horticol recomandat:

De asemenea, se poate opta si pentru utilizarea unor pachete care contin ulei horticol si insecticid (ce se aplica impreuna), special concepute pentru anumite volume de apa.